Asociatia pentru Proprietate Privata

AFDDPR Asociatia Franceza pentru Apararea Dreptului de Proprietate în România (Paris)

Cu prilejul discutarii Normelor de aplicare la Legea 1/2009 dorim va sa reamintim punctul nostru de vedere referitor la cadrul legislativ privind restituitea proprietatilor confiscate abuziv de regimul comunist.

Ca motivare a memoriului nostru reproducem pasaje din Nota de Fundamentare la „Ordonanta de urgenta pentru modificarea art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata“, semnata de Ministrul Finantelor Publice, Gheorghe Pogea, si avizata favorabil de Presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, Mircea Ursache si de Ministrul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Catalin Marian Predoiu:

„Totodata, promovarea prezentului proiect sub forma unei ordonante de urgenta se impune prin prisma faptului ca, atât Curtea Europeana, cât si Comitetul Ministrilor au concluzionat ca în România are loc o încalcare sistematica a dreptului de proprietate si ca urmare se impune modificarea legislatiei în materia dreptului de proprietate, în caz contrar s-ar putea proceda la aplicarea art. 46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, sanctiunea prevazuta în acest caz fiind excluderea statului din acea organizatie internationala.[2]

Astfel, din jurisprudenta recenta rezulta îngrijorarea Curtii, sesizata cu numeroase cereri având ca obiect încalcari ale drepturilor ce decurg din legile speciale reparatorii, cu privire la practica autoritatilor administrative de a nu raspunde în termenele legale sau, cel putin, într-un termen rezonabil conform jurisprudentei Curtii la cererile de restituire a imobilelor nationalizate. De asemenea, aceasta apreciaza ca lacunele identificate în aceste cauze, pot sa mai dea nastere în viitor la numeroase cereri întemeiate.

Curtea vede în aceasta incapacitate a statului român de a pune ordine în sistemul sau legislativ nu numai un factor agravant în ceea ce priveste responsabilitatea statului fata de Conventie pentru o situatie trecuta sau actuala, ci si o amenintare pentru eficienta viitoare a mecanismului pus în practica prin Conventie.

Totodata, Curtea apreciaza ca statul ar trebui, înainte de toate, sa ia masurile legislative necesare pentru a se asigura ca cererile de restituire primesc un raspuns definitiv din partea autoritatilor administrative, în termene rezonabile. De asemenea, statul trebuie sa vegheze si la înlaturarea obstacolelor juridice care împiedica executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronuntate de autoritatile administrative sau de instantele judecatoresti cu privire la imobilele nationalizate, pentru ca fostii proprietari sa obtina fie restituirea bunurilor lor, fie o despagubire rapida si adecvata pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor masuri legislative, administrative si bugetare capabile sa garanteze o astfel de solutionare ( ex. cazurile Faimblat împotriva României, Viasu împotiva României, Katz împotriva României)

Neadoptarea unor masuri legislative în regim de urgenta, în sensul celor stabilite de CEDO ar atrage noi condamnari ale României, cu consecinte grave asupra bugetului de stat. În acest sens, precizam ca în anul 2008, România a fost condamnata în numeroase rânduri la CEDO, sumele la care statul a fost condamnat fiind foarte mari, cum ar fi cauza Hirschorn în care cuantumul despagubirilor s-a ridicat la suma de 1.900.000 euro”.( (n.n. sublinierile si literele Boldne apartin).

Mentionam în aceasta ordine de idei ca România ocupat si în anul 2008 locul 3 referitor la numarul de plângeri la CEDO (9,1 %) si primul loc referitor la totalul amenzilor aplicate (12.000.000 ?).

In baza considerentelor enumerate mai sus rezulta ca modificarea cadrului legislativ trebuie sa vizeze urmatoarele linii principale:

o accelerarea acordarii despagubirilor acordate pe baza Titlului VII al Legii 247/2005, atât pentru persoane particulare, cât si pentru persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detineau imobilele si alte active în proprietate

In loc sa se conformeze recomandarilor CEDO, Parlamentul României a adoptat Legea 1/2009[3], care contine premisele unor noi violari grave ale Conventiei.

Aceasta lege a fost adoptata si promulgata, cu toate ca (vezi analiza detailata în anexa 1)

a. violeaza prevederile Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si ale numeroaselor decizii CEDO pronuntate împotriva României.

b. contravine prevederilor Constitutiei României (art. 1 alin. 4, art. 15 alin . 2 art. 16 , art. 20 , art. 21 alin. 1 si 2, art. 44 ).

Este adevarat ca prin decizia sa nr. 56/14.01.2009 Curtea Constitutionala a României (CCR) a declarat aceasta lege ca fiind constitutionala, dar numai cu o majoritate de un vot (5 la 4 judecatori). În opinia lor separata, judecatorii Augustin Zegrean, Puskás Valentin Zoltán, Petre Lazaroiu si Tudorel Toader, arata ca legea respectiva încalca art. 20, art. 44 alin. (1) si (4), art. 15 alin. (2), art. 16 din Constitutie si îngradeste accesul la justitie al persoanelor ale caror imobile au fost preluate fara titlu[4].

d. reprezinta o noua nationalizare: art. 1 din noua legeabroga art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001. Ca urmare, persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil, care si-au pastrat påna în momentul aparitiei noii legi calitatea de proprietar, si-o pierd în momentul aparitiei noii legi, ceea ce echivaleaza cu o noua nationalizare-confiscare, fara însa a se acorda însa o dreapta si prealabila despagubire, asa cum prevede art. 44 alin. 3 din Constitutie

e. încalca securitatea raporturilor juridice, întrucât denatureaza continutul unei legi organice existente si blocheaza efectele altor legi în vigoare, care si-au produs deja efecte

f. conduce la îmbogatirea fara justa cauza a proprietarilor-chiriasi, care au cumparat imobilele respective la preturi de 5-10% din pretul pietii si ar urma sa primeasca acum, drept despagubire pentru imobilul retrocedat proprietarului de drept, de la bugetul de stat (nu de la Fondul Proprietatea, precum „fostii proprietari“) pretul de piata [5]

g. Continutul Legii 1/2009 a fost criticat de numeroase personalitati de vaza din viata politica si din justitie: dl. Presedinte Basescu, care a cerut revizuirea ei de Parlament si verificarea de catre CCR, fostul guvern liberal, care nu si-a dat avizul, patru judecatori ai Curtii Constitutionale (prin opinia separata exprimata cu ocazia votarii constitutionalitatii legii, câte un grup de deputati PDL si respectiv PNL, care au cerut CCR verificarea constitutionalitatii acestei legi, dl. Presedinte al CSM Andreies, dl. Florin Costiniu, presedintele sectiei civile al Înaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), dna Mona Pivniceru, vicepresedintele Asociatiei Magistratilor din România.

o plata unor despagubiri substantiale, atât pentru proprietarii de drept, cât si pentru proprietarii-chiriasi, care vor greva semnificativ bugetul tarii, într-o perioada de criza. Astfel din statistica anuala CEDO pe 2008 rezulta ca România ocupa primul loc în ceea ce priveste suma totala a despagubirilor ce ar trebui platite 12.000.000 €. Aceste sume pot fi substantial reduse daca se restituie „fostilor proprietari“ proprietatile confiscate, iar chiriasilor proprietari li se platesc despagubirile prevazute de legile 10/2001 si 247/2005

In concluzie cerem revizuirea Legii 1/2009, în special a articolelor care se refera la abrogarea art, 2 alin. 2 din Legea 10/2001, la renuntarea la definitia titlului valabil data de art. 6 din Legea 213/1998, la nerestituirea în natura a imobilelor si terenurilor vândute prin Legea 112/1995, indiferent daca preluarea a fost facuta cu titlu sau fara titlu, la discriminarile între „fostii proprietari“ si proprietarii-chiriasi privind despagubirile, la abrogarea interdictiei de vânzare a imobilelor pentru care mai exista litigii pe rol, pâna la rezolvarea definitiva a lor, la plata de catre persoana îndreptatita a despagubirilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin îmbunatatirile necesare si utile si, în cazul preluarii fara titlu, la verificarea corectitudinii vânzarii imobilului, de ex. în baza Legii 112/1995 sau a altor legi.

3. Accelerarea acordarii despagubirilor acordate pe baza Titlului VII al Legii 247/2005

In numeroase sentinte, CEDO constata inoperabilitatea masurilor de despagubire prevazute de Legea 247/2005. Astfel, în sentinta Faimblatt, publicata in M. Of. nr. 141 din 06.03.2009. par. 53
„Curtea apreciaza ca statul ar trebui, înainte de toate, sa ia masurile legislative necesare pentru a se asigura ca cererile de restituire primesc un raspuns definitiv din partea autoritatilor administrative, in termene rezonabile. De asemenea, statul trebuie sa vegheze si la inlaturarea obstacolelor juridice care impiedica executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronuntate de autoritatile administrative sau de instantele judecatoresti cu privire la imobilele nationalizate, pentru ca fostii proprietari sa obtina fie restituirea bunurilor lor, fie o despagubire rapida si adecvata pentru prejudiciul suferit, in special prin adoptarea unor masuri legislative, administrative si bugetare capabile sa garanteze o astfel de solutionare.........

54. Masurile aratate in paragrafele precedente ar trebui luate in cel mai scurt timp

Analizând activitatea ANRP, a Fondului Proprietatea si a multor alte organe însarcinate cu rezolvarea si verificarea dosarelor, se constata ca, în afara de încasarea de catre conducerile respective a unor venituri sfidatoare, incomparabil de mari în raport cu restul populatiei, rezultatele concrete sunt practic neglijabile. Din raportul de activitate pe anul 2007 (cel pe anul 2008 nu a fost publicat pâna la data redactarii acestui apel) rezulta ca, pâna la data raportarii, din totalul de 49.000 de dosare înregistrate la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, au fost selectate în vederea rezolvarii un numar de 18.437 dosare, din care au fost finalizate prin emiterea titlului de despagubire un numar de 5.470 dosare; iar din acestea au fost onorate cu bani doar petentii din 855 dosare si cu actiuni 500 petentii din dosare.

In ultimile luni ANRP este într-o continua „reorganizare“.Fondul Proprietatea a înghitit si va înghiti sume enorme pentru mari firme internationale, care trebuie sa fie "evaluatori ai portofoliului", "consultanti financiari" si "administratori ai fondului" (deoarece functionarea sa implica toata aceasta complicatie birocratica). De ex. recent s-a anuntat ca firma Franklin Templeton cere pentru a fi "administrator de fond" suma de 19,6 milioane de euro/an. Câte despagubiri se puteau plati numai cu aceasta suma !

Statul a subscris pentru 560 de milioane de actiuni, dar nu a virat Fondului banii respectivi.

Fondurile alocate în perioada 2009-2012 pentru plata catre fostii proprietari acopera numai jumatate din necesarul pentru acest an[7].

Ca urmare a nelistarii la bursa actiunile FP se vand la 7-30% din valoarea nominala.

Pentru a îndeplini recomandarile CEDO si a evita noi procese pierdute si eventual chiar aplicarea clauzei de salvgadare în domeniul justitiei este necesara încadrarea fazelor de restituire într-un plan calendaristic determinat care include urmatoarele etape:

1. Terminarea verificarii dosarelor de catre autoritatile locale pana la data de: (de ex. 31.12 2009).

2. Verificarea dosarelor de catre ANRP si evaluarea lor pâna la data de.....: (de ex. 30.06.2010)

3. Distribuirea titlurilor si plata despagubirilor banesti pâna la .data de: (de ex. 31 Dec 2012).

4. Interzicerea trimiterii si retrimiterii dosarelor de la o autoritate la alta, sub pretextul necesitatii celei de a N-a noi verificari. Fiecare noua verificare reprezinta o noua tergiversare si, mai ales, o noua sursa de coruptie.

In cazul nerespectarii termenelor prevazute de lege trebuie aplicate sanctiuni drastice, care sa nu fie anulate de catre instante, asa cum s-a întâmplat în cu sanctiunile aplicate de ANRP autoritatilor locale în cadrul aplicarii Legii 10/2001.

Pentru degrevarea ANRP si accelerarea procesului de evaluare propunem prevederea in lege a alternativei de stabilire a valorii bunului cuvenit si emiterea titlului de despagubire, prin instanta conteciosului administrativ , la cererea persoanei indreptatite , fara perceperea taxei de timbru.

Prin modificarea cadrului legislativ în sensul celor aratate mai sus s-ar satisface pe de o parte recomandarile insistente ale CEDO si ale Comitetului de Ministri, iar pe de alta o proportie importanta a electoratului si-ar recâstiga încrederea în cel putin o parte a clasei politice; iar aceasta ar dovedi astfel ca nu-si urmareste numai propriile interesele, ci îsi da silinta sa rezolve si problemele nerezolvate de alte guvernari în ultimii 20 de ani.

ResRo Interessenvertretung Restitution, Bosch Str. 12. a, 86343 Augsburg, Germania,

Asociatia pentru Proprietatea Privata APP, str. Paul Orleanu 6, sect.5 Bucuresti,
email s.imlmc@clicknet.ro

[1]Ziare.com din 14.10.2008, Legea Voiculescu ne va costa 100 de miliarde de dolari

[2] Vezi si Decizia 46 a ICCJ (dosarul nr. 21/2002), citata in anexa 1, par. 2

[3] Numita si legea Voiculescu“

[4] Vezi opinia separata a judecatorilor sus-mentionati, din Decizia 56/14.01.2009

[5] Imobile cumparate cu 3.000-8.000 $ valoreaza astazi sute de mii de Euro; astfel, imobilul din str. Bruxelles nr. 11 cu 5.000 $, are , conform expertizei prezentate la CEDO de „fostul proprietar,“, o valoare de 700.000 €. Aceasta suma ar urma sa fie platita de statul, respectiv de contribuabilul român

[6]In perioada 1.12.2005-21.04.2009 România a fost condamnata de CEDO de 234 ori în probleme de (ne)restituire a proprietatilor, despagubirile ridicându-se la peste. 22 mil. €.

[7]Evenimentul Zilei din 06.03.09 „Guvernul da despagubiri la Sfantu Asteapta“.

Inapoi la Activitati APP