Inapoi la pagina Hotarari interne.

 

DECIZIE nr.98 din 21 martie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Textul actului publicat în M.Of. nr. 301/8 mai. 2002

Nicolae Popa - presedinte

Costica Bulai - judecator

Nicolae Cochinescu - judecator

Constantin Doldur - judecator

Kozsokár Gábor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Lucian Stângu - judecator

Ioan Vida - judecator

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa si Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curtii de Apel Oradea, având ca obiect o rectificare de carte funciara.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 14 martie 2002 si au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 21 martie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2001, pronuntata în Dosarul nr. 3.472/2001, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa si Florica Tripa.

În motivarea exceptiei autorii sustin ca dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, "deoarece vânzarea-cumpararea unor imobile dintre cele prevazute la art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, initial valabila în baza Legii nr. 112/1995, este declarata retroactiv nevalabila, ceea ce înseamna ca Legea nr. 10/2001 se aplica si unor situatii legal constituite pe baza unei legi anterioare". Se mai arata ca dispozitiile legale criticate încalca si principiul egalitatii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (2) din Constitutie, prin aceea ca introduc "o discriminare nejustificata, nelegala si imorala, deoarece în toate celelalte ipoteze ale art. 46 îi protejeaza pe cumparatorii de buna-credinta ai imobilelor la care face referire art. 2 din Legea nr. 10/2001, exceptându-i doar pe cei care au cumparat imobilele prevazute la art. 2 lit. b)".

Curtea de Apel Oradea, exprimându-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este întemeiata, deoarece "prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2), respectiv principiul egalitatii în drepturi, prevazut de art. 16 alin. (2) din Constitutie".

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere cu privire la exceptia ridicata.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca "dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale, acestea nefiind contrare vreunuia dintre principiile prevazute de art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (2) din Constitutie". Se arata în acest sens ca "întreaga lege are un puternic caracter reparator, urmarind în principal sa înlature efectele nefaste ale politicii statului comunist de desconsiderare a proprietatii private. Prin aceasta legea nu dispune pentru trecut, ci asigura, pentru viitor, reinstaurarea legalitatii si normalitatii, în spiritul principiilor proclamate de Constitutia României în art. 41 si art. 135". Se mai arata ca "o solutie juridica valabila în toate situatiile nu ar fi posibila", iar "Solutia juridica diferita data de art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îsi are temeiul în chiar gravitatea modalitatii prin care imobilele prevazute de art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de statul comunist, si anume prin confundarea preluarii cu justitia penala folosita, la rândul ei, ca instrument de represiune politica".

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este întemeiata, întrucât dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstitutionale sub doua aspecte, si anume: a) "Statuând asupra actelor juridice de înstrainare, având ca obiect imobilele preluate de stat prin confiscarea averii ca urmare a condamnarii pentru infractiuni de natura politica, art. 46 alin. (3) are în vedere, în mod evident, actele de înstrainare încheiate anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind vorba despre un conflict de legi în timp. Cum imobilele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) au fost preluate de stat în mod valabil si cum pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu a fost interzisa înstrainarea unor astfel de imobile, a declara astazi ca fiind nule absolut acte deplin valabile la momentul încheierii lor reprezinta o actiune retroactiva a prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001". Se mai arata ca dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalca si principiul egalitatii cetatenilor în fata legii, deoarece "în conditiile în care pentru aceeasi situatie juridica încheierea cu buna-credinta a unor contracte de vânzarecumparare cu privire la imobilele detinute de stat - se aplica un regim juridic diferit - unele fiind considerate valabile, iar altele declarate nule, în functie de criteriul modalitatii de preluare sau de trecere în proprietatea statului, modalitate care, în cele mai multe cazuri, scapa dobânditorului de buna-credinta - se poate afirma ca dispozitiile legale au un caracter discriminatoriu". În sustinerea caracterului nejustificat si neconstitutional al tratamentului juridic diferit se invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 162/1998, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.502 din 28 decembrie 1998.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.75 din 14 februarie 2001, care prevad ca "Actele juridice de înstrainare, inclusiv cele facute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absoluta, buna-credinta neputând fi invocata în aceste cazuri".

Art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeasi lege, la care face trimitere art. 46 alin. (3), prevede: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege: [...]

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarâri judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savârsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;".

Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate încalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".

Se mai sustine si încalcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie, dar, invocându-se în motivarea exceptiei nerespectarea principiului egalitatii în drepturi, rezulta ca în realitate s-au avut în vedere prevederile alin. (1) al art. 16, potrivit carora "Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este întemeiata si urmeaza sa fie admisa pentru urmatoarele motive: Vânzarea locuintelor din proprietatea statului s-a reglementat prin Decretul-lege nr.61/1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.22 din 8 februarie 1990, si prin Legea nr. 85/1992, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.180 din 29 iulie 1992, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.260 din 15 septembrie 1994, iar apoi în nr. 264 din 15 iulie 1998.

Conform acestor acte normative chiriasii pot cumpara locuintele construite din fondurile statului, precum si pe cele construite din fondurile unitatilor economice si bugetare de stat. În urma modificarii art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 prin Legea nr. 79/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.87 din 12 mai 1997, s-a prevazut si vânzarea "la cerere, în conditiile prevederilor alin.

1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere si locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societatilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au încetat existenta dupa aceasta data sau, dupa caz, au devenit, prin reorganizare, unitati economice sau bugetare de stat".

Toate celelalte locuinte aflate în proprietatea statului au fost exceptate de la vânzare-cumparare. De asemenea, din categoria locuintelor care, de principiu, puteau face obiectul contractului de vânzare-cumparare au fost exceptate cele "ale caror suprafete depasesc normele maxime prevazute în actele normative în baza carora s-au executat"; "locuintele de lux executate pe baza de proiecte unicat"; "locuintele de protocol care servesc demnitarilor drept locuinte de serviciu pe durata exercitarii functiei"; iar apoi si "cele care prezinta, la data vânzarii, finisaje superioare echivalente unor lucrari de arta sau ornamentale deosebite sau care beneficiaza de dotari speciale, cum ar fi: piscina, sauna, sera, crama, bar-vinoteca, camera frigorifica".

Art. 19 din Legea nr. 85/1992, în redactarea sa initiala, prevedea: "Contractele de vânzare-cumparare ale locuintelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vânzare-cumparare ale locuintelor de serviciu apartinând societatilor comerciale si regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum si orice alt contract încheiat cu încalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr.61/1990 sunt lovite de nulitate absoluta.

Nulitatea poate fi invocata de orice persoana si pe orice cale.[...]" În redactarea sa actuala art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 prevede: "Contractele de vânzare-cumparare încheiate cu încalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr.61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absoluta."

Posibilitatea cumpararii de locuinte proprietate de stat s-a extins prin Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 29 noiembrie 1995.

Potrivit prevederilor art. 1 din aceasta lege "Fostii proprietari persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, dupa 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de prezenta lege.

De prevederile alin. 1 beneficiaza si mostenitorii fostilor proprietari, potrivit legii".

Conform art. 9 alin. 1 din aceeasi lege "Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a pretului".

Exceptii de la posibilitatea de vânzare-cumparare s-au prevazut la art. 9 alin. 6 si la art. 10 astfel:

- Art. 9 alin. 6: "Fac exceptie de la prevederile alin. 1 chiriasii titulari sau membrii familiei lor - sot, sotie, copii minori care au dobândit sau au înstrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.";

- Art. 10: "Sunt exceptate de la vânzare apartamentele care, la data intrarii în vigoare a legii, beneficiaza de dotari speciale, cum sunt: piscina, sauna, sera, crama, bar, vinoteca sau camera frigorifica.

Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuintele care au avut destinatia de case de oaspeti, de protocol, cele declarate monumente istorice si din patrimoniul national, precum si cele folosite ca resedinte pentru fostii si actualii demnitari."

Conform art. 11 din Legea nr. 112/1995 "Actele juridice de înstrainare încheiate cu încalcarea prevederilor art. 9 alin. 6 si ale art. 10 sunt lovite de nulitate absoluta".

Din reglementarile legale citate rezulta ca Decretul-lege nr.61/1990 si Legea nr. 85/1992 au permis vânzarea doar a locuintelor construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat, sanctionând cu nulitate absoluta vânzarea-cumpararea locuintelor preluate în proprietatea statului de la alti proprietari.

Legea nr. 112/1995 permite vânzarea-cumpararea imobilelor cu destinatia de locuinte, preluate de stat cu titlu, dupa 6 martie 1945, fara a preciza motivele si conditiile de preluare. Cu toate acestea, art. 25 din aceeasi lege prevede ca: "Prin legi speciale se vor reglementa situatiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor initiala, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica." Din acest text de lege nu rezulta ca urmeaza sa fie reglementata prin lege speciala ulterioara si situatia juridica a imobilelor din categoria celor prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 si nici faptul ca vânzarea unor asemenea imobile ar fi interzisa pâna la adoptarea reglementarilor speciale.

Curtea Constitutionala retinând ca dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 nu a mai fost interzisa vânzarea imobilelor din categoria prevazuta la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 si ca nici o dispozitie legala nu a prevazut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumparare, constata ca dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se sanctioneaza cu nulitate absoluta acte juridice încheiate anterior intrarii în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementarilor legale aplicabile la data respectiva, au efecte retroactive si sunt contrare astfel principiului neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Curtea mai constata ca dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalca si principiul egalitatii cetatenilor în fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca înlatura beneficiul bunei-credinte în privinta vânzarii-cumpararii unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetateni care de fapt se afla într-o situatie identica cu cea a altor cumparatori, ale caror acte de cumparare îsi pastreaza valabilitatea, daca au fost încheiate cu buna-credinta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Florica Popa, Ioan Suti, Petru Tripa si Florica Tripa în Dosarul nr. 3.472/2001 al Curtii de Apel Oradea si constata ca prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstitutionale.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 21 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

 

Inapoi la pagina Hotarari interne.