 |
CONFERINTA PRIVIND PROBLEMATICA RESTITURII
PROPRIETATILOR SI A ACORDARII COMPENSATIILOR BANESTI
DIN PERSPECTIVA JURISPRUDENTEI CEDO
17 februarie 2011
Concluzii
Participantii la conferinta au subliniat complexitatea contextului economic,
social si politic în care statele au fost si înca sunt puse în situatia de a adopta
decizii în domeniul proprietatilor nationalizate în timpul regimurilor comuniste,
în special cu privire la oportunitatea restituirii acestor proprietati sau a acordarii
compensatiilor banesti.
Discutiile care au avut loc au evidentiat problemele delicate cu care s-au
confruntat autoritatile diferitelor state, încercând, totodata, sa pastreze un
just echilibru între interesele particulare si interesele generale.
Reprezentantii statelor participante au aratat ca sunt pe deplin constienti de
problemele sistemice decurgând din disfunctionalitatile mecanismelor de
restituire si de acordare a compensatiilor. Aceste disfunctionalitati, prin
numarul mare de cauze repetitive pe care le genereaza, risca sa pericliteze
însasi buna functionare a mecanismului Conventiei.
Reprezentantii statelor implicate au transmis un mesaj hotarât în sensul ca
autoritatile nationale sa abordeze în mod eficient si cu prioritate problemele
structurale respective, în special cele care au fost deja evidentiate în
hotarârile Curtii Europene. Astfel, în lumina principiului subsidiaritatii, în
cursul dezbaterilor s-a subliniat obligatia statelor de a crea remedii interne
efective, astfel încât sa se evite, pe cât posibil, ca persoanele afectate sa fie
nevoite sa se adreseze Curtii Europene.
Pe parcursul conferintei, participantii au amintit ca, în jurisprudenta din
cauzele care au abordat problematica restituirii proprietatilor sau a acordarii
de compensatii pentru proprietatile nationalizate înainte de 1989, Curtea a
subliniat urmatoarele :
- autoritatile nationale dispun de o larga marja de apreciere în
domeniul restituirii proprietatilor si/sau al acordarii de
compensatii, iar Conventia nu impune statelor nicio obligatie de a
restitui sau de a plati compensatii pentru proprietatile preluate de
stat ;
- în cazul în care un stat decide sa îsi asume responsabilitatea pentru
nationalizarile anterioare, acesta are posibilitatea de a decide cu
privire la întinderea dreptului la restituire, precum si o larga marja
de apreciere în ceea ce priveste cuantumul despagubirilor în
absenta restituirii ; aceasta marja de apreciere depinde de o serie
de factori, cum ar fi situatia financiara a statului respectiv sau
contextul politic general ; situatia financiara precara
si/sau
împrejurarea ca statul îsi asuma responsabilitatea în contextul unei
reforme radicale a sistemului politic si economic pot justifica,
astfel, limitari drastice în ceea ce priveste despagubirile.
A fost, de asemenea, remarcat faptul ca, atât restituirea proprietatilor, cât
si acordarea compensatiilor pot afecta numeroase alte persoane care, la
rândul lor, pot fi prejudiciate în drepturile lor garantate de Conventie. De
aceea, mecanismele de restituire si/sau de acordare a compensatiilor, precum si
eforturile subsecvente de a remedia posibilele disfunctionalitati impun o
analiza atenta, pentru a se evita alte încalcari ale drepturilor garantate de
Conventie (în primul rând, a articolului 6 din Conventie si a articolului 1 din
primul Protocolul aditional la Conventie).
Participantii la conferint a au insistat asupra faptului ca este important ca
statele care se confrunta cu asemenea probleme sa
si împartaseasca
experientele si bunele practici existente atât în ceea ce priveste adoptarea,
cât si implementarea legislatiei care sa prevada restituirea si/sau acordarea
de compensatii pentru imobilele nationalizate înainte de 1989 sau, dupa caz,
îmbunanatirea mecanismelor deja existente. Bunele practici, la care s-a facut
referire pe parcursul discutiilor, includ :
- elaborarea de studii de impact si examinarea cât mai atenta a
implicatiilor financiare decurgând din restituirea proprietatilor
si/sau din acordarea compensatiilor, înainte de a se adopta sau de a
se modifica legislatia relevanta ;
- asigurarea unui sprijin politic adecvat pentru propunerile facute,
precum si o buna coordonare a eforturilor tuturor celor implicati în
acest proces ;
- asigurarea transparentei si eficientei sistemelor de publicitate
imobiliara ;
- adoptarea unui cadru legislativ clar si simplu în ceea ce priveste
mecanismele de restituire a proprietatilor si/sau de acordare de
compensatii, cadru legislativ bazat pe politici statale coerente si pe
evitarea modificarilor legislative frecvente, care ar conduce la
insecuritatea raporturilor juridice ;
- acolo unde restitutio in integrum a fost considerata imposibila,
fixarea unui plafon în ceea ce priveste cuantumul compensatiilor
sau plata acestora în transe pe parcursul unei perioade mai lungi de
timp sau în orice alta formula care sa permita mecanismelor
bugetare sa asigure fondurile necesare (obligatiuni, actiuni), astfel
încât sa fie mentinut justul echilibru între interesele tuturor celor
implicati, incluzând aici fostii proprietari, chiriasii sau, dupa caz,
proprietarii actuali, cât si interesul general ;
- asigurarea transparentei mecanismelor susmentionate pentru a
spori încrederea generala ;
- asigurarea unui cadru legislativ care sa fie, înca de la început,
însotit de masuri administrative si bugetare apte sa garanteze o
implementare efectiva, în termene clar stabilite, a mecanismelor de
restituire a proprietatilor si/sau de acordare de compensatii ;
- asigurarea, prin dispozitii legale clare si printr-o instruire adecvata,
(inclusiv în ceea ce priveste cerintele Conventiei), a unei aplicari
uniforme si previzibile, de catre instante si autoritati
administrative, a mecanismelor respective ;
- garantarea unei cai de atac împotriva deciziilor administrative si asigurarea
executarii efective a deciziilor definitive, fie ele administrative sau judiciare,
referitoare la restituirea proprietatilor si/sau la acordarea de compensatii ;
- asigurarea unui remediu efectiv, chiar cu efect retroactiv, acolo
unde se impune, pentru invocarea încalcarilor drepturilor prevazute
de Conventie, cu precadere a articolului 1 al Protocolului 1 la
Conventie si a articolului 6 al Conventiei, si aceasta, mai ales, în
situatiile în care s-au constatat disfunctionalitati majore în
mecanismul restituirii proprietatilor si al acordarii de compensatii ;
- asigurarea unui schimb constant de informatii cu organismele
Conventiei privitor la cadrul legislativ si la implementarea
standardelor Curtii, pentru a asigura o cooperare optima între
autoritatile nationale si cele de la Strasbourg.
|
|
 |
