Inapoi la Hotarari interne.

 

 

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA

 

Decizia nr. 7469

Dosar nr. 6773/1/2005

Sedinta publica de la 27 noiembrie 2008

 

Asupra recursurilor de fata:

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la 1 aprilie 2002 la Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, reclamantul T.C.P. a chemat în judecata Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor Publice pentru ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, acesta sa fie obligat la plata sumei de 100.000 dolari SUA (echivalentul în lei la data platii) cu titlu de daune morale pentru moartea tatalui sau, T.I., în închisoare.

Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, prin sentinta nr. 876 din 11 iunie 2002, a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata de Ministerul Public si a respins ca prescrisa cererea formulata de reclamant.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, prin decizia nr. 421 din 11 noiembrie 2002, în aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul declarat de reclamantul T.C.P. împotriva susmentionatei sentinte pe care a anulat-o si a fixat termen pentru judecarea fondului.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a motivat ca tribunalul, în examinarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, s-a raportat exclusiv la dispozitiile art. 505 C. proc. pen., desi reclamantul si-a precizat temeiul de drept al actiunii ca fiind art. 504 alin. (1) si art. 506 C. proc. pen., art. 48 alin. (3) din Constitutie, art. 2 si art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 998-999 C. civ., fiind stabilit si consacrat ca victimele unor erori judiciare pot invoca nu numai dispozitiile art. 504-507 C. proc. pen., ci si pe cele ale art. 998-999 C. civ., privitor la raspunderea civila delictuala si care se refera la repararea prejudiciului fara a face deosebiri de natura lui.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finantelor.

Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, prin decizia 592 din 24 septembrie 2003 a respins ca inadmisibil recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finantelor.

În cauza au fost administrate proba cu înscrisuri constând în acte de stare civila privind raporturile de rudenie dintre reclamant si condamnatul T.I., înscrisuri privind trimiterea în judecata si condamnarea lui T.I., în anul 1964, acte privind decesul acestuia în timpul detentiei, dupa condamnare, dosarul nr. 15/1964 vol. I – III, apartinând Tribunalului Militar Cluj care cuprinde dosarul de ancheta al inculpatului T.I. si cel privind judecarea si condamnarea acestuia, dosarul de penitenciar, inclusiv actele referitoare la decesul condamnatului în timpul detentiei, dosarul 1438/1996 al Curtii Supreme de Justitie, sectia penala, privind achitarea lui T.I. pentru infractiunea prevazuta de art. 209 pct. 2 lit. c) C. pen., anterior, pentru care a fost condamnat.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a admis cererea formulata de reclamantul T.C. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finantelor si în consecinta a obligat pârâtul la 50.000 dolari SUA (echivalent în lei la data platii) cu titlu de daune morale catre reclamant.

Pentru a hotarî astfel, curtea de apel, a retinut, în esenta urmatoarele.

T.I., tatal reclamantului T.P.C. a fost condamnat politic prin sentinta penala nr. 19 din 3 martie 1964 a Tribunalului Militar Cluj la o pedeapsa de 7 ani închisoare si 5 ani interdictie pentru savârsirea infractiunii de uneltire contra ordinii sociale prin agitatie, prevazuta de art. 209 alin. (2) lit. c) din Codul penal anterior.

Dupa pronuntarea hotarârii de condamnare si în timp ce cauza se afla în faza recursului, la data de 1 aprilie 1964 T.I. a fost gasit decedat în celula din Penitenciarul Tg. Mures unde îsi executa pedeapsa.

Prin decizia penala nr. 1886 din 4 septembrie 1996 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentintei nr. 19 din 3 martie 1964 a Tribunalului Militar Cluj si deciziei nr. 81 din 10 aprilie 1964 a Tribunalului Militar de Regiune Cluj privind pe inculpatul T.I.

Au fost casate hotarârile atacate si în consecinta: în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului cu privire la infractiunea de uneltire contra ordinii sociale, prin agitatie, prevazuta de art. 209 pct. 2 lit. c) din Codul penal anterior.

A înlaturat pedeapsa complementara a confiscarii averii.

A retinut curtea ca din actele dosarului rezulta ca reclamantul T.P.C. la data judecarii si condamnarii tatalui sau, avea vârsta de 6 ani, si a ramas orfan, alaturi de ceilalti doi frati ai sai, aflati în grija mamei, fiind lipsiti de mijloacele materiale necesare îngrijirii, ocrotirii si educarii deoarece organismele statului au refuzat acordarea pensiei de urmas sau a unui ajutor social.

De asemenea, reclamantul a fost lipsit de dragostea, afectiunea, sprijinul si îndrumarea parintelui sau, necesare la acea vârsta, pentru a-si putea asigura un drum firesc în viata, fiind obligat pe nedrept sa suporte suferintele psihice la care a fost supus de societatea comunista ca fiu al unui condamnat politic pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale si sa faca eforturi suplimentare în vederea integrarii în societate.

La toate acestea s-au adaugat si suferintele psihice determinate de faptul ca despre moartea lui T.I., în conditiile detentiei, familia acestuia a aflat la patru luni de la deces, fiind împiedicata sa participe la înmormântare si sa îndeplineasca fata de defunct obiceiurile crestinesti.

Repararea acestor erori judiciare prin acordarea de daune morale este în concordanta cu prevederile art. 998-999 C. civ., art. 48 alin. (3) din Constitutia României si art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, apreciind cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 dolari SUA, echivalenta în lei, la data platii.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs reclamantul T.C. si Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Reclamantul a criticat decizia curtii de apel sub aspectul cuantumului daunelor morale, aratând ca acesta este prea mic în raport cu consecintele negative suferite urmarea condamnarii tatalui sau ceea ce i-a schimbat în rau regimul sau de viata.

Statul Român, prin Ministerul Economiei si Finantelor, prin recursul sau, a criticat decizia pentru nelegalitate, potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul ca raportat la prevederile art. 998-999 C. civ., Statul Român nu are calitate procesuala pasiva, nefiind o actiune în pretentii întemeiata pe dispozitiile art. 504 C. proc. pen.

A mai aratat ca în cauza se impunea administrarea unor dovezi cu privire la existenta faptei ilicite, a prepusului cât si a prejudiciului cauzat.

În subsidiar, a criticat cuantumul daunelor morale acordate reclamantului, întrucât probatoriul administrat în cauza nu justifica suma de 50.000 dolari SUA, aceasta fiind exagerat de mare în raport de regimul de viata al reclamantului.

La termenul din 24 ianuarie 2008 O.R.I. în temeiul art. 51 C. proc. civ., a formulat cerere de interventie accesorie în interesul reclamantului T.P.C.

La termenele din 3 aprilie 2008 si respectiv 12 iunie 2008, Asociatia 21 Decembrie 1989 si Consiliul Româno-American au formulat cerere de interventie în interes propriu.

Examinând decizia în raport de motivele invocate în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursurile declarate de reclamantul T.C.P. si de Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Este de netagaduit ca prin condamnarea la sapte ani închisoare corectionala si cinci ani interdictie pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prin agitatie, fapta prevazuta de art. 209 pct. 2 lit. c) din Codul penal anterior, a tatalui recurentului decedat la 1 aprilie 1964 în Penitenciarul Târgu Mures, reclamantului i-au fost cauzate de-a lungul timpului suferinte pe plan moral, social si profesional, fiindu-i lezata demnitatea si onoarea si ca sub acest aspect i-a fost produs un prejudiciu moral care justifica acordarea unor compensatii.

Stabilirea cuantumului despagubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o apreciere din partea instantei investita cu un astfel de demers judiciar.

În speta, instanta a avut în vedere consecintele negative suferite de reclamant pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre recurentul-reclamant T.C.P.

Aceste criterii de apreciere a prejudiciului moral suferit de reclamant au condus instanta sa le aprecieze în mod judicios la echivalentul în lei a sumei de 50.000 U.S.D., astfel încât nu se impune majorarea acestui cuantum.

Referitor la criticile formulate de Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor, se constata ca sunt nefondate.

Reglementarea în aceasta materie constituie asa cum bine a retinut si instanta de apel, prevederile art. 504-507 C. proc. pen., coroborate cu dispozitiile art. 48 alin. (3) din Constitutia României, art. 998-999 C. civ., art. 2 si art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 3 din Protocolul nr. 7 de aderare la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pe de alta parte, la instanta de fond, reclamantul si-a precizat actiunea în privinta temeiului de drept, invocând art. 504-506 C. proc. pen., art. 48 alin. (3) din Constitutia României si art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana.

Pe cale de consecinta, critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei si Finantelor urmeaza a fi respinsa.

Referitor la critica privind cuantumul exagerat al daunelor morale primite cu acest titlu de reclamant raportat la prejudiciul moral efectiv suferit, Înalta Curte îsi formeaza convingerea ca a fost apreciat judicios de instanta de apel si nu se impune reducerea acestei sume.

În ceea ce priveste cererea de interventie accesorie în interesul recurentului-reclamant formulata de O.R.I. urmeaza a fi respinsa ca o consecinta a respingerii recursului declarat de reclamant si pentru aceleasi considerente.

Fata de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate urmeaza a fi respinse ca nefondate.

 

 Inapoi la Hotarari interne.