Inapoi la pagina Hotarari interne.

 

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

-SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA-

Decizia nr. 364

Dosar nr. 11496/2005

Sedinta publica de la 16 ianuarie 2006

Asupra recursului de fata;

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 39 din 1 februarie 2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu, sectia civila, s-a admis contestatia formulata si precizata de contestatorii B.I. si B.E. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Sibiu. S-a anulat dispozitia nr. 2093 din 28 octombrie 2004 emisa de Primarul Municipiului Sibiu. A fost obligat Primarul Municipiului Sibiu sa emita în favoarea contestatorilor dispozitia de restituire prin echivalent banesc pentru imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F. Turnisor nr.top. 10660, constând în diferenta dintre valoarea actuala a imobilului si suma de 80.000 lei încasata de contestatori cu titlu de despagubire actualizata cu rata inflatiei.

La solutionarea cauzei, instanta a avut în vedere probele administrate, în raport cu care a retinut urmatoarele:

Imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea contestatorilor ca bun comun si a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, fostii proprietari primind cu titlu de despagubiri suma de 80.000 lei.

În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatorii, urmând procedura administrativa, au solicitat mai întâi restituirea în natura a imobilului, însa cum acesta a fost cumparat de chirias iar restituirea în natura nu mai era posibila, au solicitat despagubiri.

Prin dispozitia nr. 2093 din 28 octombrie 2004 emisa de Primarul Municipiului Sibiu s-a respins cererea de restituirea în natura a imobilului, cu motivarea ca acesta a fost preluat cu titlu valabil, deoarece fostii proprietari au primit despagubiri, iar în aceste conditii nu face obiectul Legii nr. 10/2001, potrivit art. 1.4 lit. b) pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Aceste norme stabilesc faptul ca preluarea nu a fost abuziva în cazul persoanelor care au facut cerere de plecare definitiva din tara în perioada de aplicare a Decretului nr. 223/1974 deoarece stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia si aceasta avea vocatia sa fie îndestulata rezonabil daca vindea imobilul înainte de finalizarea intentiei de plecare definitiva din tara.

Aceste dispozitii nu pot avea aplicabilitate în speta deoarece ele contravin Legii nr. 10/2001, respectiv art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) si art. 7 alin. (2). Cum o hotarâre de guvern nu poate nici modifica si nici completa o lege, nu pot fi primite aspectele invocate în respingerea notificarii prin dispozitia contestata.

Pe de alta parte, contestatorii au primit 80.000 lei despagubiri în conditiile în care valoarea totala a imobilului la acea data era de 116.747 lei. În conditiile în care valoarea imobilului la data preluarii a fost mult mai mare decât despagubirea primita de catre contestatori, acestia nu au fost îndestulati rezonabil, fapt care face ca preluarea sa fie abuziva. Prin trecerea imobilului în proprietatea statului în acest mod, s-a adus atingere prevederilor art. 480-481 C. civ., precum si tratatelor internationale la care România era parte, preluarea fiind facuta fara titlu valabil.

Prin decizia civila nr. 869/A din 3 iunie 2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia civila, s-a respins ca nefondat apelul formulat de catre Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentintei civile nr. 39 din 1 februarie 2005 a Tribunalului Sibiu, retinându-se urmatoarele:

Dispozitiile H.G. nr. 498/2003 nu pot fi aplicabile în speta în conditiile în care ele contravin flagrant dispozitiilor Legii nr. 10/2001 fiind în contradictoriu cu dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 21 alin. (1) si art. 7 alin. (2) din lege, dupa cum s-a retinut si de catre instanta de fond.

O hotarâre de guvern nu poate modifica sau completa o lege, astfel încât în mod corect aspectele ce au stat la baza dispozitiei de respingere nu au fost retinute la solutionarea cauzei.

S-a facut dovada certa ca valoarea imobilului la momentul preluarii de catre stat era mult mai mare decât despagubirea primita de catre intimati, ceea ce înseamna ca nu au fost îndestulati în mod rezonabil iar imobilul a fost preluat în mod abuziv, în sustinerea caracterului abuziv al preluarii facându-se referire la normele legale care au fost retinute si de instanta de fond.

Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelantul Primarul Municipiului Sibiu, criticând-o pentru urmatoarele motive ce se încadreaza în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Legalitatea sau nelegalitatea unui act administrativ unilateral, în speta H.G. nr. 498/2003, poate fi constatata de instanta de contencios administrativ si nu de o instanta civila. Prin sentinta civila nr. 106/2005 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia de contencios administrativ, s-a respins exceptia de nelegalitate, constatându-se ca preluarile imobilelor în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata unor prealabile despagubiri nu constituie preluare abuziva. Verificându-se legalitatea art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 s-a apreciat ca este o înstrainare a locuintei catre stat, subsecventa formularii cererii de plecare definitiva din tara si nu o preluare abuziva.

Cu referire la prevederile art. 68 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în conformitate cu care Primarul are obligatia de a pune în aplicare hotarârile si ordonantele Guvernului, se arata ca în emiterea deciziei atacate nu s-a facut decât sa se puna în aplicare Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001.

Conform art. 1 lit. b) alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, în situatia în care imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata, se considera ca preluarea nu a fost abuziva, persoana fiind îndestulata rezonabil din pretul primit sau având vocatia de a fi îndestulata rezonabil daca înstraina imobilul respectiv înainte de formalizarea intentiei de a parasi definitiv tara.

Analizând decizia recurata în raport de criticile formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Cererea de restituire a imobilului formulata de catre contestatori a fost respinsa prin dispozitia nr. 2093 din 28 octombrie 2004 emisa de Primarul Municipiului Sibiu, cu motivarea ca preluarea imobilului a fost facuta în mod valabil, cu referire la prevederile art. 1 lit. b) pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În art. 1.4. lit. b) pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se arata urmatoarele cu privire la cazul în care persoana a facut cerere de plecare definitiva din tara si a înstrainat locuinta catre stat: stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera ca preluarea nu a fost abuziva, persoana fiind îndestulata rezonabil prin pretul primit sau având vocatia de a fi îndestulata rezonabil daca înstraina imobilul respectiv înainte de finalizarea intentiei de a parasi definitiv tara.

În Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, a caror aplicare obligatorie este invocata de catre recurent se arata urmatoarele în capitolul 1 pct. 2:

?Persoanele si entitatile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementarilor referitoare la proprietate cuprinse în Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994.

Prezinta relevanta deosebita pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigentelor art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, potrivit caruia:

Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si principiile generale de drept international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contributii ori amenzi?.

Prin Legea nr. 10/2001 s-a statuat ca sunt imobile preluate în mod abuziv ?orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat? [art. 2 lit. h)].

Preluarea imobilelor în baza Decretului nr. 223/1974 nu încalca numai prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si exigentele impuse de aceasta norma ci si alte norme legale în vigoare la data respectiva.

Fundamentul Decretului nr. 223/1974 se regaseste în primul articol, în care se arata ca la data respectiva constructiile si terenurile pot fi detinute în proprietate de catre persoanele fizice numai daca au domiciliul în tara.

În Constitutia din anul 1965, în vigoare la data Decretului nr. 223/1974, se arata ca ?dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege? [art. 36 alin. (1)] si ca obiect al acestui drept îl pot constitui si ?casa de locuit, gospodaria de pe lânga ea si terenul pe care ele se afla? [art. 36 alin. (2)]; totodata, toti cetatenii, ?fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, sunt egali în drepturi în toate domeniile vietii economice, politice, juridice, sociale si culturale? [art. 17 alin. (1)].

Din aceste dispozitii legale rezulta ca prin constitutie nu sunt permise discriminari între cetatenii români, indiferent dupa cum au domiciliul în tara sau în strainatate.

Pe lânga respectarea dreptului la proprietate, în legislatia interna existau dispozitii, conforme cu art. 1 din Protocol, potrivit carora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si cu plata unei juste despagubiri (art. 480 C. civ.).

În plus, orice ingerinta în folosirea proprietatii, din perspectiva alin. (2) al art. 1 din Protocolul 1, trebuie sa raspunda exigentei de proportionalitate iar în aplicarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului s-a subliniat mereu ca trebuie mentinut un echilibru just între cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

Exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, astfel cum au fost subliniate în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se circumscriu ratiunii Legii nr. 10/2001 si conceptului de preluare abuziva definita prin aceasta lege.

În conditiile în care premisa de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost foarte clar definita în sensul aratat mai sus, distinctia facuta prin normele metodologice cu referire la Decretul nr. 223/1974 nu are corespondent în lege, desi acestea au fost emise în aplicarea legii.

Cele retinute mai sus, alaturi de faptul ca printr-o hotarâre de guvern nu se poate modifica sau completa o lege, cu atât mai mult în situatia în care ar fi emisa pentru aplicarea acelei legi, reprezentau suficiente argumente pentru solutionarea corecta a notificarii în sensul Legii nr. 10/2001 de catre unitatea detinatoare, care are obligatia aplicarii, în primul rând, a legii.

Pe de alta parte, precedentul judiciar (practica) invocat în cadrul recursurilor nu constituie izvor de drept distinct în dreptul român, având în vedere ca instantele judecatoresti aplica si nu creeaza legea.

Prin urmare, constatând ca în cauza s-a facut aplicarea corecta a dispozitiilor legale, Curtea apreciaza ca nu sunt fondate criticile formulate si care se circumscriu dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se dispune în consecinta.