Inapoi la pagina Hotarari interne

 

CCR Decizie nr. 301 din 03/03/2009 (Decizie 301/2009)

Ioan Vida              - presedinte Nicolae Cochinescu     - judecator Aspazia Cojocaru       - judecator Acsinte Gaspar         - judecator Petre Lazaroiu         - judecator Ion Predescu           - judecator Tudorel Toader         - judecator Puskas Valentin Zoltan - judecator Augustin Zegrean       - judecator Carmen Catalina Gliga  - procuror Mihaela Ionescu        - magistrat-asistent

   Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata de Rada Parvu, Niculina Popescu, Mihai Ionut Mateescu, Cristian Viorel Mateescu, Irina Mariana Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Alexandru Cristian Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruta Popescu si Florentina Pivniuc in Dosarul nr. 13.879/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.

   La apelul nominal raspunde autoarea Florentina Pivniuc, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

   Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca la dosar s-au intors citatiile, in ceea ce ii priveste pe autorii Mateescu Mihai Ionut si Mateescu Cristian Viorel, cu mentiuni ilizibile, acestia nespecificand o alta adresa la care sa fie citati.

   Reprezentantul Ministerului Public considera ca procedura de citare este legal indeplinita.

   Curtea, avand in vedere dispozitiile art. 98 din Codul de procedura civila, potrivit carora schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei in seama, sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar, considera ca procedura de citare este legal indeplinita.

   Cauza este in stare de judecata.

   Partea prezenta solicita admiterea exceptiei, sustinerile acesteia vizand situatia de fapt in dosarul instantei de judecata.

   Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

   C U R T E A,

 

   avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

   Prin Incheierea din 24 septembrie 2008, pronuntata in Dosarul nr. 13.879/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Exceptia a fost ridicata de Rada Parvu, Niculina Popescu, Mihai Ionut Mateescu, Cristian Viorel Mateescu, Irina Mariana Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Alexandru Cristian Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruta Popescu si Florentina Pivniuc intr-o cauza civila avand ca obiect o actiune in revendicare.

   In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca, prin aplicarea termenului de decadere prevazut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, acestia sunt privati de proprietate, sunt expropriati, de vreme ce, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeasi lege, persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii. Totodata, arata ca art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 face distinctie intre actiunea in revendicare si actiunea reparatorie, fiecare dintre acestea avand regimuri juridice diferite, respectiv prima avand caracter imprescriptibil datorita caracterului perpetuu al dreptului pe care se intemeiaza, cea de-a doua fiind supusa unui termen de decadere. Considera ca, pentru aceste motive, textele de lege criticate sunt neconstitutionale, fiind contrare dispozitiilor constitutionale invocate. De asemenea, invoca si dispozitiile art. 2, 17, 28 si 30 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fara sa formuleze insa o motivare din care sa rezulte contrarietatea fata de textele din conventie si protocol.

   Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca reglementarea unui termen de decadere pentru formularea cererilor in justitie nu este contrara principiilor constitutionale, iar stabilirea unui raport intre legea generala si legea speciala nu contravine principiului ocrotirii proprietatii private.

   Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

   Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 si ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 sunt constitutionale. In acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 896/2008, nr. 533/2008, nr. 250/2007 si nr. 50/2007.

   Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

   C U R T E A,

 

   examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

   Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

   Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, in urma adoptarii Legii nr. 247/2005, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, si ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificarile ulterioare, care au urmatorul continut:

   -Art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001: "Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.";

   -Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998: "Bunurile preluate de stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie."

   Autorii exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la garantarea valorilor supreme ale poporului roman si a idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, ale art. 11 alin. (1) si (2) privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) relative la universalitate, ale art. 16 alin. (2) care consacra principiul legalitatii, ale art. 20 alin. (1) si (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1), (2) teza intai, (3) si (4) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privata, expropriere si nationalizare si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri si ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Totodata, invoca contrarietatea textelor de lege criticate raportat atat la dispozitiile art. 2 privind dreptul la viata, art. 17 relative la interzicerea abuzului de drept, art. 28 privind declaratii ale unor comitete privind inadmisibilitatea si art. 30 privind desesizarea in favoarea Marii Camere din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si la dispozitiile art. 1 paragraful 1 privind protectia proprietatii din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

   Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

   I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.

   Astfel, Curtea a analizat contrarietatea textelor de lege criticate fata de dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, statuand, prin Decizia nr. 922 din 14 decembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, ca reglementarea in cauza este in acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentala, potrivit careia "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

   Curtea a retinut ca reglementarea unui termen de decadere pentru notificare, ca procedura prealabila solicitarii in justitie a masurilor reparatorii in natura sau prin echivalent, nu poate echivala cu o expropriere sau o nationalizare ori o alta masura de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. Recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a declansa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii imobiliare.

   De asemenea, Curtea a constatat, in aceeasi decizie, ca textul de lege criticat nu incalca nici art. 21 alin. (1) din Constitutie referitor la accesul liber la justitie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala.

   Cele statuate in decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

   In prezenta cauza, autorii exceptiei sustin si contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (2) care consacra principiul legalitatii, cu motivarea ca statul, care in opinia autorilor are calitatea de "posesor neproprietar", este privilegiat, in temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin "blocarea" actiunilor in revendicare, datorata aplicarii termenului de decadere, "fata de ceilalti posesori neproprietari care raspund civil in cadrul actiunilor in revendicare."

   Curtea constata insa ca pierderea beneficiului termenului reglementat prin textul de lege criticat nu poate constitui temei pentru invocarea unei eventuale contrarietati intre acesta si dispozitiile constitutionale precizate de autori, intrucat nerespectarea termenului legal prevazut de lege pentru trimiterea notificarii nu poate fi invocata ca generand o situatie discriminatorie, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

   In ceea ce priveste critica autorilor exceptiei in sensul ca prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt contrare dispozitiilor art. 53 din Constitutie, se observa ca aceasta nu poate fi retinuta, de vreme ce, in cauza, nu s-a constatat o restrangere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu sunt incidente.

   II. In ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, Curtea retine ca acestea au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 896 din 16 septembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 713 din 21 octombrie 2008, si Decizia nr. 117 din 16 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 22 martie 2006, constatandu-se constitutionalitatea acestora.

   Prin dispozitiile alin. (2) al art. 6 din legea criticata se stabileste ca bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale cu caracter reparatoriu, iar in aceste cazuri instantele de judecata sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlurilor. Curtea a retinut ca, fata de aceasta situatie, este neintemeiata critica privind ingradirea liberului acces la justitie. De asemenea, Curtea a constatat ca este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie.

   In acest sens, Curtea a retinut ca este constitutionala optiunea Parlamentului de a reglementa solutia legislativa potrivit careia bunurile care nu au intrat "in temeiul unui titlu valabil" in proprietatea statului sa nu fie incluse in domeniul public sau privat al statului, putand astfel sa fie revendicate, potrivit alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

   Neexistand elemente noi, de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

   Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu sunt relevante pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

   De asemenea, Curtea retine ca, in prezentul dosar, autorii exceptiei invoca si contrarietatea textelor de lege criticate prin raportare atat la dispozitiile art. 2, 17, 28 si 30 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si la dispozitiile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fara sa formuleze o motivare din care sa rezulte in ce consta contrarietatea fata de prevederile din conventie mentionate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarile adresate Curtii Constitutionale trebuie motivate si, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorilor exceptiei in ceea ce priveste formularea unor motive de neconstitutionalitate.

 

   Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

   CURTEA CONSTITUTIONALA

 

   In numele legii

 

   D E C I D E:

 

   Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata de Rada Parvu, Niculina Popescu, Mihai Ionut Mateescu, Cristian Viorel Mateescu, Irina Mariana Mocanu, Traiana Anghel, Ana Maria Anghel, Alexandru Cristian Anghel, Constantin Panait, Magdalena Ilie, Petruta Popescu si Florentina Pivniuc in Dosarul nr. 13.879/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.

   Definitiva si general obligatorie.

   Pronuntata in sedinta publica din data de 3 martie 2009.

 

   PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

   Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

 

Inapoi la pagina Hotarari interne