a. Terminarea verificarii dosarelor de catre autoritatile locale pâna la o data determinata (de ex. 30.06 2010).
b. Evaluare dosarelor pana la o data determinata (de ex. 30.06.2011)
Anexa 2 Decizia1059 a Comitetului de Ministri din 2-4 si 5 ( dimineata ) iunie 2009
( rezumat )
Anexa 1.
Analiza cauzelor de condamnare a României la CEDO
1. Vânzarea de catre stat unor terti de buna credinta a bunului altuia
„Vânzarea de catre stat a bunului altuia unor terti de buna credinta, chiar atunci când era anterioara confirmarii în justitie în mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia, reprezinta o privare de bun. O asemenea privare, combinata cu lipsa totala a despagubirii, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1” (fraza este reprodusa in numeroase sentinte, de ex. cazul Katz, cererea 29739/03 , cazul Rasidescu, cererea nr. 39761/03).
Este de remarcat faptul ca, in contraditie cu legislatia romana, in jurisprudenta CEDO buna credinta a cumparatorului nu este relevanta.
In toate aceste cazuri CEDO a condamnat statul român la restituirea bunului sau la plata unor amenzi ce s-au ridicat pâna la 2.100.000 € (cazul Hirschorn, cerera 29294/02).
În sedinta Comitetului de Ministri a Consiliului Europei din 17.09.2008 au fost analizate 88 de condamnari similare si s-a ajuns printre altele la concluzia:
Amintind ca chestiunile ridicate in aceste cazuri se refera la o importanta problema de sistem, legata în special de esecul restituirii sau compensarii în domeniul proprietatilor nationalizate, vândute ulterior de stat unor terti, subliniem ca este important ca ea sa fie rezolvata cât de curând posibil, pentru a se evita un numar mare de noi violari similare.
In loc sa se conforme acestor recomandari, autoritatile române modifica Legea 10/2001 în defavoarea «fostilor proprietari» (Legea «Voiculescu») sau propun vânzarea terenurilor aferente apartamentelor vândute anterior ilegal prin Legea 112/1995 (propunerea Videanu).
2. Lipsa unor compensari conform unei proceduri si a unui calendar previzibil, Neoperationalitatea despagubirilor prin ANRP/FP
In numeroase sentinte, CEDO constata neoperationalitatea masurilor de despagubire prevazute de Legea 247/2005. Astfel, în sentinta Faimblatt, publicata in M. Of. nr. 141 din 06.03.2009. par. 53.
„Curtea apreciaza ca statul ar trebui, înainte de toate, sa ia masurile legislative necesare pentru a se asigura ca cererile de restituire primesc un raspuns definitiv din partea autoritatilor administrative, in termene rezonabile. De asemenea, statul trebuie sa vegheze si la înlaturarea obstacolelor juridice care împiedica executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronuntate de autoritatile administrative sau de instantele judecatoresti cu privire la imobilele nationalizate, pentru ca fostii proprietari sa obtina fie restituirea bunurilor lor, fie o despagubire rapida si adecvata pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor masuri legislative, administrative si bugetare capabile sa garanteze o astfel de solutionare.
3. Lipsa de coerenta pe plan legislativ
Curtea considera ca lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de jurisprudenta in domeniul nationalizarii imobilelor creaza un climat general de incertitudine si insecuritate juridica. Astfel, in cazul Paduraru (cererea nr. 63252/00) CEDO: „99. În concluzie, Curtea considera ca lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de jurisprudenta din domeniul nationalizarii imobilelor erau susceptibile sa creeze un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica.” In aceeasi sentinta, CEDO arata ca "112. În lumina celor de mai sus, Curtea constata ca statul nu si-a îndeplinit obligatia sa pozitiva de a reactiona în timp util si cu coerenta în fata chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de nationalizare”.
4. Repetarea unor cicluri procesuale.
CEDO constata urmatoarele : "Casarile succesive cu retrimitere sunt datorate unor erori comise de instantele inferioare cu ocazia analizei cazului. Repetarea unor astfel de casari arata existenta unei deficiente de functionare a sistemului judiciar. In plus, amânarea cauzei poate continua la infinit, nici o dispozitie legala din dreptul intern neputând sa-i puna capat. "
( de ex. Cazul Cârstea si Grecu, cererea nr. 56326/00).
5. Neexecutarea unor sentinte definitive si irevocabile sau tergiversarea lor
Si aceasta situatie, care rezulta din neexecutarea, de ex. de catre autoritatile locale a unor sentinte definitive si irevocabile, este criticata în numeroase sentinte, de ex. in cazul Hanganu (cererea 12848/05), cazul Dragalina (cererea 17268/03). CEDO aminteste ca executarea unei sentinte, indiferent de jurisdictie, trebuie considerata ca o parte integranta a „procesului“ în sensul art. 6 din Conventie.
6. Prevederi neechilibrate ale reglementarilor privind raporturile dintre proprietari si chiriasi
Sunt vizate în special legea nr. 17/1994 si Ordonanta de Urgenta nr. 40/1999, si anume imposibilitatea evacuarii unor chiriasi, inexistenta unor "mecanisme legislative previzibile si coerente" care sa protejeze proprietarul impotriva unor interventii arbitrare si imprevizibile in dreptul sau de proprietate. „CEDO ..-…. a concluzionat ca restrictiile impuse reclamantelor în privinta utilizarii bunului lor imobil si în particular imposibilitatea de a îi obliga pe chiriasi, timp de mai multi ani, de a le plati chirie, sunt rezultatul unor "dispozitii defectuoase si lacune ale ordonantei de urgenta". Aceste restrictii au fost apreciate de Curte ca fiind disproportionate (de ex.sentinta Radovici si Stanescu, cererile 68479/01, 71351/01 et 71352/01, sentinta Brumarescu 2 ¸cererea 28106/03).
Intr-un alt caz (Vînatoru, nr. 18429/02, din 10.14.2008) CEDO critica nivelul scazut al chiriilor impus de Legea 17/1994, insuficiente pentru a compensa cheltuielile de întretinere sau impozitele platite, precum si obligatia de a prelua clauzele contractului anterior .
Anexa 2
Decizia 1059 a Comitetului de Ministri din 2-4 si 5 (dimineata) iunie 2009 (rezumat)
Decizii adoptate in timpul sedintei
Deputatii
1. au reamintit faptul ca
problemele ridicate de aceste cazuri se refera la o problema sistematica, rezultata in special in urma faptului ca proprietatile confiscate si vândute ulterior de stat unor terti nu au fost restituite sau nu au fost platite despagubiri, problema care trebuie rezolvata cât de curând posibil, pentru a se evita un numar mare de noi violari similare
2. au notat ca CEDO, intr-o serie de sentinte care au devenit definitive in ultimul timp, a considerat, printre altele, ca autoritatile române trebuie sa ia masurile legislative necesare pentru a preveni situatii în care coexista doua titluri pentru aceeasi proprietate si ar trebui de asemenea sa modifice mecanismele administrative infiintate pe baza legilor de despagubire, cu scopul de a le face intr-adevar coerente, accesibile, rapide si previzibile.
3. invita autoritatile române sa prezinte un plan de actiune cu masurile luate sau avute in vedere pentru îmbunatatirea mecanismului actul de restituire. In acest context ei au notat cu interes ca sunt avute in vedere consultatii bilaterale între autoritatile implicate în procesul de restituire si Secretariat (al Comitetului de Ministrii, N.N.)
4. au decis in consecinta sa reia discutarea acestor teme cel mai tarziu la prima a Comitetului de Ministri din anul 2010, pe baza planului de actiune ce urmeaza a fi inaintat si a informatiei asupra masurilor individuale