Inapoi la pagina Cazuri                                

 

 Imobilul din str. Decebal nr. 2 Constanta.

                        Revendicat de mostenitorii familiei NISTOR.

 

                 1.  Imobilul a fost preluat de statul comunist, fara ca acesta sa respecte insasi decretul 92/195O  Prin consecinta statul nu a putut dobandi un titlu de proprietate valabil.                                                   

                 Argumente:a/ in anexa decretului 92 /1950,impreuna cu adresa imobilului nationalizat trebuia sa figureze si numele proprietarului care era supus nationalizarii.Din extrasul de Carte Funciara al localitatii Constanta,reiese ca proprietarii sunt doi,-Nistor Valeriu si Nistor Ion,iar in anexa decretului la pozitia 98, la adresa imobilului figureaza ca proprietar nationalizat Nistor Elena.In realitate figureaza  nationalizata, o persoana neproprietara.

                                     b/ decretul de nationalizare 92/1950 excepteaza la art.ll.-anumite categorii de proprietari,iar cei doi proprietari reali nu erau supusi nationalizarii,conform actelor prin care am solicitat restituirea in termenul legal la Consiliul Local Constanta, in anul 1996.Acestea dovedesc ca Nistor Valeriu era pensionar militar,iar Nistor Ion era inginer,angajat cu carte de munca,incat se incadrau la art.ll.

                    2. In loc sa repare o eroare produsa in 1950 de statul comunist, organele ad-ministrative,in 1996,considera imobilul nationalizat,facand abstractie de cererea noastra in calitate de mostenitori directi cu toate actele probatoare,fara sa ia in consideratie fap-tul ca nu aveau un titlu de proprietate si vand celor doi chiriasi in termenul cel mai scurt.

                     Legea 112/1995,este o lege de vanzare a imobilelor,totusi  ,organele de administratie nu erau abilitate sa vanda imobilul daca exista un litigiu,pana ce stabilea Comisia de Aplicare a legii insasi situatia juridica a acestuia.Consiliul Local din Constanta si administratorul R.A.E.D.P.P.,vand imobilul fara sa ia in consideratie notificarea noastra, avizul Comisiei de Aplicare a legii si fara sa ia in consideratie faptul ca in situatia data  dreptul statului la un titlu de proprietate era contestat printr-un litigiu..

                     Vanzarea se face catre primul chirias la 29 Septembrie 1996,la aceasta data imobilul era deja angajat in litigiu,deoarece Consiliul Local era actionat in justitie dela data de 5 August 1996, iar actul de vanzare-cumparare este semnat chiar de directorul Consiliului Local, Fudulea GH.A doua vanzare se face in 23 Octombrie 1996,dupa ce la data de 3 Octombrie 1996,avusese loc chiar un  termen de judecata. 

                      Este evidenta lipsa de raspundere si  reaua credinta, in graba cu care s-a facut incheerea contractelor de vanzare –cumparare.

                      In acelas timp am notificat si chiriasii, in luna August 1996, direct,si prin executor judecatoresc;atunci cand ne-am dus direct sa-i anuntam,ne-au amenintat,apoi la termenul de judecata la care am adus martorii care au fost de fata ,au invocat faptul ca martorii sunt mincinosi.

                      Raspunsul Comisiei de Aplicare a legii 112/1995 este Hotararea cu nr.471/1997,  Hotarare care stabileste ca imobilul nu face obiectul Legii,ceiace corespunde cu interdictia de vanzare,aratand faptul ca acesta este nationalizat fara un titlu valabil deoarece a fost confiscat dela un neproprietar.Totodata ne indica,calea juridica.

                      Astfel s-a reluat in 1998 procesul suspendat in vederea primirii raspunsului la  legea 112/1995.In 1998-1999-si in 2000,deciziile Judecatoriei ca si ale Tribunalului din Constanta ,trei la numar,au fost categoric in favoarea restituirii,motivand ca actele                    noastre dovedeau dreptul nostru la proprietatea imobilului;ultima decizie a Tribunalului din data de 20 Decembrie 2000,decide si anularea contractelor de vanzare-cumparare,dar lasa celor reclamati de noi,dreptul la recurs la Curtea de Apel.

                       A urmat avertismentul Ministrului de Justitie din Martie 2001,care atragea atentia judecatorilor sa aiba grija de chiriasii cumparatori;termenul nostru de judecata la Curtea de Apel Constanta, a fost 30 Mai 2001.Impotriva tuturor dovezilor noastre si fara  vreun argument credibil,se recunoaste dreptul paratilor la cumpararea imobilului.

                      Ne lasa dreptul la recurs la Curtea Suprema de Justitie.Mai trec 19 luni si la termenul din 20 Decembrie 2002, C.S.J.respinge recursul nostru pe un dosar complect,cu toate probele mentionate,iar dupa alte sase luni Curtea Suprema ne da motivarea la Deci- zia sa nr.4731/2002 abia in luna Iunie,ultimul termen pentru noi sa depunem plangere la C.E.D.O..-cat si la o cerere de recurs in anulare.

                      Respingerea recursului are ca motiv, considerentul ca vanzarea s-a facut pe “buna credinta”,acesta fiind invocat pentru ca nu am facut suficient proba de reaua cre- dinta ,intrucat cumparatorii nu au primit nici un avertisment sa nu cumpere; si cu toate acestea in dosarul de la  judecata  exista confirmarea executorului judecatoresc,privind notificarea din 5  August 1996,precum si depozitiile martorilor nostri.

                      Concluzia; de la Comisia de Aplicare a Legii 112/1995 este ca imobilul a fost confiscat fara un titlu valabil de proprietate ,constituit in favoarea  statului.Acest lucru ,in legea 10/2001 ne conduce la faptul ca nu am pierdut niciodata dreptul nostru de proprietate,conform art.2alin.2 din lege.

                       Deasemenea  imobilul la momentul incheierii actelor de vanzare-cumpa- rare era categoric in litigiu,ceiace nu permitea organelor de administratie sa dispuna

 vanzarea.Concluzia logica este ca imobilul nefiind supus titlului valabil de propri-

etate al statului, acesta nu a fost nationalizat in anul 1950, ci in  2002 ,pe baza Deciziei 4731/2002 data de Curtea Suprema de Justitie.

                       Se remarca faptul ca pentru a musamaliza nereguli administrative ,justi-

tia nu a ezitat sa produca la randul sau erori,culpabile.Este o culpa aceasta Decizie 4731

din 2002,intrucat,motivul ei de baza  este ‘’buna credinta ‘’ a cumparatorilor.

                       Invocarea bunei credinte este de fapt o conditie care apartine unei legi speciale,legea 10/2001,si actioneza retroactiv in cazul nostru,revocand trei decizii din anii: 1998-1999-2000.In argumentatia juridica  a ‘’bunei credinte’’se ia in consideratie faptul ca la intensitatea erorii din care decurge buna credinta,”dobanditorul trebuie considerat de rea credinta,daca a putut avea cel mai mic dubiu asupra drepturilor auto-

rului sau”si ca “acest dubiu  exclude buna credinta,daca posesorul are cunostiinta  ca un tert este sau pretinde sa fi fost proprietarul imobilului”

                        In cazul de fata subdobanditorul a cumparat de la  stat un bun despre

care stia sau ar fi trebuit sa stie ca a fost preluat de statul comunist in conditii notorii

de forta prin abuz.

                        Buna credinta se prezuma,dar ea poate fi combatuta prin orice mijloc

de proba.Lucrul acesta noua ne-a fost refuzat, toate probele noastre fiind ignorate la

Curtea de Apel Constanta apoi si la Curtea Suprema de Justitie ,invocand dreptul chiriasilor ,ei sustinand continuu ca nu aveau obligatia de a cunoaste situatia juridica a imobilului,pe de alta parte sustinand ca statul este obligat si  in masura sa ne despagu-

beasca.           

                           Mai trebuie spus ca acesti cumparatori au platit  fiecare cate 3660 $,

in total 7300 $, pentru 130 mp.in total construiti ,localizati pe malul marii,in centrul Constantei.Spatiul construit azi are o valoare in jur de 30.000$.In lei constructia a fost vanduta pentru suma de 22.200.000. 

                       Gradina casei nu a  fost restituita si nici justitia nu s-a exprimat asupra dreptului nostru de a fi pusi in posesia ei,respectiv 240 mp.

                       Am depus cerere de recurs in anulare si am fost anuntati ca s-a  respins.

Mai avem o cerere de Contestatie in Anulare ,la Curtea Suprema de Justitie pentru sta- bilirea dreptului nostru de  proprietate asupra terenului,care si la momentul actual nu a

fost judecat la niciuna din cele doua Instante Superioare.Ne intrebam care este motivul

pentru care se trece cu vederea asupra acestui teren,folosit si acum de chiriasii, cumpa-

ratori exclusiv a constructiei?Desi notificat la organele administratiei locale,este posi-

bil ca in acelasi mod,ca si constructia, terenul sa fie instrainat .

                         Am deschis o actiune si pentru anularea contractelor de vanzare-cum-

parare,in baza legii nr.10/2001,iar justitia din Constanta,incearca sa deturneze spiritul

acestei legi care ar fi inca in masura sa transeze eroarea comisa, prin recunoasterea fap-

tului ca a fost vandut un bun care nu apartinea vanzatorului.

                        Nicole Georgescu.

 

Inapoi la pagina Cazuri